Translate

vineri, 20 decembrie 2013

Cum iti asterni, asa...visezi!



Stau cu fata in sus, intre florile din gradina din spatele casei...Soarele bland imi mangaie fata. Simt sub palme moliciunea cruda a ierbii, o senzatie satinata, racoroasa, alunecoasa ca apa. Respir incet, adanc, imi umplu plamanii cu parfumul suav al florilor ce fosnesc deasupra mea. Traiesc clipa cu adevarat, intr-o relaxare totala, un exercitiu pe care il fac in fiecare zi, dupa ce vin de la serviciu. Pare ca toata energia negativa si starea tulbure acumulate in timpul unor ore infernale se scurg din trupul meu ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Mintea mi se umple de o lumina alba, de o liniste pe care nu am mai cunoscut-o de foarte mult timp. Fosnete si soapte, adierea calduta a vantului, miresme, ...

Visul se rupe in momentul in care suna telefonul. Ce gradina, ce senzatii, ce liniste? Sunt in apartament si am atipit cu fruntea strivita pe birou. 

Pe ecranul calculatorului se lafaie imaginea multicolora a unei gradini de lalele. Booon, poate sunt putin turmentata, oboseala e de vina. Bajbai dupa telefon, incercand sa crap un ochi. E maica-mea. Vrea sa stie ce fac. Fac bine. Ii raspund in doi peri deoarece taman ce-am descoperit ca poza cu gradina e de fapt o lenjerie de pat. Ma minunez cu voce tare, uitand de interlocutoarea mea. Ii povestesc ce vad. Mama tace o clipa, apoi ma chestioneaza: “ Dar lenjeriile tale ce au? Sunt inca bune!”. Mda, mama e mai in varsta si mai conservatoare.
De multe ori stau cu mainile in sold, in fata sifonierului. Am asemenea momente retrospective, demne de un roman de Alexandre Dumas, in care evaluez zestrea primita de la maica-mea si de la bunica-mea, inaintasele mele intr-ale lenjeriilor. Ma uit la albiturile frumos impachetate, aliniate...si subtiate de atata spalat si ma apuca o nostalgie depresivo-maniaca. Recunosc ca de cateva ori am vrut sa bag foarfeca in vreo doua cearceafuri si sa le transform in carpe de praf. Mi-am reprimat cu greu dorinta de a aduna cuverturile chinezesti intr-o plasa pe care s-o las langa ghena de gunoi. Dar m-a cuprins duiosia vazand cum textilele de familie au strabatut deceniile, exasperandu-ma cu longevitatea lor, dupa fiecare spalare.
Exista din generatiile mai vechi credinta ca o lenjerie de pat adevarata trebuie sa fie alba ca laptele, expresie a curateniei desavarsite. Mult timp am fost adepta acestei conceptii. Pana am inceput sa vad pe ici pe colo seturi de asternuturi colorate, mai vesele sau mai pastelate, de bumbac, in, satin, netede sau creponate. 


Dat fiind ca imi plac culorile si combinatiile intense, mi-am dat seama dintr-odata cat de monotone erau lenjeriile mele de pat. Pareau batranicioase, gata de pensionare. Si definitiv demodate. Apoi am realizat ca o lenjerie colorata nu necesita tratament cu inalbitori, asadar se face ceva economie la apa si produse de curatare. A fost suficient ca sa sar brusc din partidul “albiturilor” in cel al “coloratelor”, intr-un traseism al conceptiilor gospodaresti care nu prea imi face cinste, dar putin imi pasa (intre timp am descoperit ca materialele creponate nu necesita calcare si ma pregatesc sa modific Constitutia de familie in ceea ce priveste Articolul 1, acela al calcarii obligatorii a rufelor. Si n-am de gand sa fac nici un referendum pentru chestia asta!).

Lenjeriile de pat moderne sunt un adevarat regal de modele si culori.  Pe cele care ma inspira in visurile din ultimul timp le-am gasit in magazinul online Dormitor-baie.ro .
Surpriza din finalul acestui articol este faptul ca bloggerii au ocazia sa castige un premiu din partea magazinului sus-mentionat, constand in vouchere sau produse, participand la concursul Simonei . De fapt premiile sunt extrem de tentante, va invit sa le descoperiti voi insiva. Se poate inscrie oricine, pe blogul Simonei, eu doar imi fac datoria si lansez un apel de participare catre:

5 comentarii:

  1. Lenjeriile de pat albe mă fac să mă simt ca la hotel :) Nu că m-ar deranja foarte tare, că mie când mi-e somn, pot să dorm și în picioare. Dar dacă ar fi să aleg le prefer pe alea colorate. Nu contează ce culoare, culoare să fie :)

    RăspundețiȘtergere
  2. Recunosc ca imi plac mult lenjeriile albe, perfect intinse si cu mirosul acela proaspat, care te imbie la somn. Dar imi plac si cele frumos si vesel colorate, care parca iti aduc o gradina de primavara in casa.
    Weekend placut!

    RăspundețiȘtergere
  3. Nimic nu se compara cu mirosul unei lenjerii curate, cand ti se inchid ochii !

    www.culore.blogspot.com

    RăspundețiȘtergere
  4. Ce articol frumos, pentru o clipa am simtit mirosul cearsafurilor apretate din patul bunicii, felicitari! :)
    Iti multumesc pentru inscriere si iti urez multa bafta! :)
    Sarbatori fericite!

    RăspundețiȘtergere
  5. M-am învelit cu umbra mea! :) Ăsta-i citat! De fapt când am fost acum mult timp la munte mi s-a întâmplat să mă învelesc cu prietena mea. Bine, bine... şi ea cu mine! :)

    RăspundețiȘtergere

Comentariile la acest articol sunt moderate, nu apar imediat pe pagina.