Vacanţa mea de vis

Existã o legãturã specialã, pur energeticã pe care o simţi atunci când te apropii de punctul „0”, punctul în care ai vãzut lumina zilei, un cordon ombilical ce nu se rupe niciodatã şi îţi dã capacitatea de a recunoaşte peisajele ţãrii de origine atunci când priveşti o imagine. Sunt convinsã cã munţii şi pãdurile întinse ale României sunt elemente unice şi irepetabile în aceastã lume atât de diversã. Poate or fi altele mai frumoase, dar niciodatã la fel. Si sunt locuri în România unde frumuseţea este cu adevãrat un dar divin, unde istoria se lasã cu greu descifratã, iar natura spune poveşti nemuritoare.

„Una dintre cele mai frumoase privelişti de poesie ale pãmântului românesc” spunea Ovid Densuşianu despre Ţara Haţegului şi probabil nu greşea deloc, cã doar renumitul filolog şi lingvist publicase o carte despre graiul din aceastã parte a lumii.

Mi-am dorit sã vãd Ţara Haţegului pentru multe şi serioase motive, începând cu Sarmizegetusa cea de legendã şi terminând cu Geoparcul Dinozaurilor, trecând printr-o istorie primitivã, scrisã în fosilele din peşterile Ohaba-Ponor şi Sura Mare şi ajungând pânã la oameni şi tradiţiile lor. Minunile din Ţara Haţegului sunt nesfârşite şi probabil cã mi-ar trebui o luuuungã vacanţã pentru a ajunge peste tot.

Aşadar visez o varã fierbinte (cãci iarna nu intrã în calculele mele pentru odihna de fiecare an), petrecutã departe de zumzetul mulţimii (prezenţa peşterilor este chiar binevenitã în acest sens), în casa unor gazde pline de cãldurã (la propriu, adicã sã aibã apã caldã în dotare) şi înţelegere pentru inima mea de orãşean stresat. Visez sã mã trezesc dimineaţa într-o camerã scãldatã în luminã, sã uit de ce mã aflu acolo, sã uit de viaţa mea dintâi şi de necazurile cele de pe urmã. Sã trag în nãri aerul tare, amirosind a cetinã, a întuneric strãbãtut de fiare, a muşchi bãtrân şi trunchiuri scorburoase. Sã plec în lungi cãlãtorii pe munte şi fiecare pas sã fie o altã descoperire, prilej de uluire şi dulce încântare. Iar la întoarcerea din drumeţii sã regãsesc voioşia gazdelor, o masã tradiţionalã, un vin dulce şi parfumat, o atmosferã de basm, prieteni...

Vorbind de Ţara Haţegului, trebuie sã ştiţi cã, în Munţii Vâlcan, la sud de oraşul Lupeni şi aproape de graniţa dintre judeţul Hunedoara şi Gorj, a înflorit în ultimii ani o staţiune numitã Straja. Locul este ceva mai departe de zonele consacrate pentru turismul de masã şi este mai greu accesibil, iarna ai nevoie de o maşinã serioasã pentru a urca pânã la cei 1400 de metri altitudine. Eu zic ca e de bine. Lume mai puţinã, linişte mai multã, tind sã cred cã este o alegere perfectã pentru vacanţa mea de vis. O vacanta la Straja trebuie sã înceapã cu o cazare corespunzãtoare şi aici nu va fi vreo problemã, sunt suficiente locuri, iar Vila Alpin este unul dintre ele.

Poate v-aţi dat seama cã sunt adepta unui turism blând, durabil, practicat cu simţ de rãspundere. Este un turism de nişã care se dezvoltã greoi la noi în ţarã, dar începe sã prindã. Oamenii vin cu idei, încearcã sã nu depindã de o infrastructurã agresivã pentru mediu. In ultimii ani s-au pus în mişcare diverse programe, unele destul de ambiţioase, pentru promovarea unei alternative ecologice la turismul clasic, iar operatorii economici sunt încurajaţi sã participe la crearea unui brand al ecoturismului.

Sunt cel mai fericit turist atunci când vãd cã cel care îmi oferã serviciile afişeazã o siglã „eco”. Mulţi nici nu ştiu cam ce înseamnã asta. Nu este imposibil ca o staţiune întreagã sã aibã acest statut, în fond este vorba despre suma eforturilor celor care deţin afaceri acolo. Dar...e greu sã dai sfaturi cuiva care luptã sã rãzbeascã, mai ales când eşti din afara sistemului. Gazdele de la Vila Alpin pot adapta câteva idei. Iatã-le :

Mâncare eco

Controlaţi şi reduceţi consumul de resurse. Ingredientele trebuie sã fie nu numai obţinute natural, dar şi achiziţionate de la producãtori locali, nu din patriotism ci pentru faptul ca nu au fost aduse de la distanţe mari, cu mijloace care polueazã - nu este complicat, peste tot existã localnici care vând ceea ce cultivã în gradinã sau cresc în ogradã.  Pentru gãtit folosiţi vase teflonate cu capac pentru eliminarea uleiurilor de gãtit şi scurtarea timpului de fierbere/coacere, evident cuptoarele sau alte echipamente trebuie sa fie dintr-o clasã ce permite economisirea energiei.

Energie şi resurse eco

Am avut ocazia sã discut cu cei care şi-au instalat panouri solare pentru încãlzire şi obţinerea apei calde. Au spus cã sunt extrem de mulţumiţi, nici nu s-au aşteptat la asemenea randament al centralelor termice. Iarna este mai dificil, dar vara, cu atâtea zile însorite, sistemul poate funcţiona foarte bine. Becuri economice, senzori pentru economisirea apei, reciclarea deşeurilor, totul poate fi bine controlat !  

Experienţe tradiţionale

In fiecare loc existã meşteşuguri transmise din tatã în fiu, care dau savoare zonei. Puteţi sã aduceţi un astfel de meşter cioplitor, olar, pictor, pielar, sticlar, ţesãtor care sã facã mici demonstraţii pentru vizitatori. Oferiţi-le posibilitatea sã-şi vândã produsele, expunându-le în vila/pensiunea voastrã. Vã puteţi susţine reciproc. Nu toţi turiştii au maşini şi nu pot ajunge în staţiune pe jos, cu bagajele. Asiguraţi-le transportul din oraşul Lupeni. Vara ar fi inedit un transport cu cãruţa, sunt sigurã cã mulţi ar plãti ceva în plus pentru aceastã experienţã. Aveţi o stânã în apropiere ? Colaboraţi cu ciobanii, duceţi vizitatorii într-un circuit agroturistic, copiii adorã animalele şi sunt extrem de curioşi în privinţa acestora.

Ariile naturale protejate

Aveţi în jur şi în tot judeţul Hunedoara zone excepţionale, parcuri naţionale şi naturale, rezervaţii naturale, peşteri deosebite. Afişaţi la recepţie hãrţi şi oferiţi pliante despre aceste zone. Materialele le gãsiţi pe internet sau le puteţi procura de la administraţiile acestor zone, colaboraţi cu oamenii de mediu, ei vor la rândul lor sã popularizeze natura. Marşaţi pe existenţa fosilelor de dinozauri, Haţegul are notorietate în privinţa asta. Atrageţi grupuri de copii, folosindu-vã de imaginile cu dinozauri, dar şi de imaginea ursului, lupului sau râsului, animale mari ce populeazã pãdurile din jur. Puteţi chiar organiza mici excursii pentru vizitatorii interesaţi de periplul fotografic. Arãtaţi-le punctele unde au privelişti frumoase, unde pot fotografia peisaje, plante deosebite sau forme de relief.

Brandul afacerii

Odatã ce aţi pus în practicã aceste idei, nu ezitaţi sã le faceţi cunoscute şi sã vã faceţi reclamã în acest fel. In sala de mese afişaţi informaţii despre modul cum procuraţi hrana şi cum o preparaţi, lãudaţi-vã cu mesele sãnãtoase, puteţi oferi meniuri raw-vegane sau ovo-lacto-vegetariene pentru cei ce se hrãnesc astfel. Lãudaţi-vã cu tot ceea ce aţi realizat, oamenilor le plac astfel de lucruri.

Concluzia: Numai imaginaţia voastrã limiteazã afacerea. Sunt o grãmadã de oportunitãţi, întindeţi mâna şi alegeţi-o pe cea care vi se potriveşte.

Acest articol participa la SuperBlog 2013