Jurnal de vineri. Si o reţetă de supă evident !

Ieri am avut din nou ocazia să-mi fierb creierii prin mama-natură. Nici că se putea o zi mai potrivită pentru a programa o ieşire pe teren... de data asta fără suişuri şi coborâşuri, la câmpie, undeva aproape de Ploieşti, într-o pădure...după castori sau, mă rog, după urmele lăsate de aceste animăluţe. Bineînţeles totul în interes de serviciu, că nu sunt atât de masochistă încât să ies la ora prânzului în soarele ăsta năucitor. Dacă vă imaginaţi că în pădure a fost bine, vă înşelaţi amarnic ! A fost ca la tropice, după o ploaie torenţială. Sufocant, plin de păianjeni şi alte chestii ostile.

Drumul de o oră prin tufărişuri şi pânze imense mi-a pus capac...eram plină de zgârieturi, câteva înţepături neidentificabile, noroi şi transpiraţie. Excelentă excursie ! N-am văzut castorii pentru că, spre deosebire de noi, nu au fost atât de fraieri ca să iasă din vizuini. Am văzut doar arborii roşi şi doborâţi, potecile făcute pe malul apei pe unde târăsc trunchiurile şi o grămadă de ramuri plutind pe lângă maluri.

Dacă nu ştiaţi că pe la noi sunt castori, ei bine, au fost dintotdeauna, cu o « mică » pauză de vreo 200 de ani când au dispărut pentru că românaşii îi vânau ca să îşi confecţioneze căciuli din blăniţa lor. De vreo câţiva ani au fost reintroduşi pe nişte cursuri de apă din ţară, le-a mers bine şi acum se extind şi în alte zone. Sunt nişte animăluţe cunoscute, extrem de simpatice şi iubite de copii, mari constructori, rotofeie şi dinţoase. Dacă vreţi să le cunoaşteţi şi să aflaţi mai multe despre unele proiecte destinate castorului, puteţi să vizualizaţi fotografii aici http://www.beaver.icaswildlife.ro/foto.htm . Oricum, vedeţi în fotografii cum arată arborii retezaţi de castori şi aşa i-am găsit şi eu...spre amuzamentul meu, nu şi al pădurarilor care n-au înţeles mult timp cine le doboară plantaţia.

Am ajuns acasă complet deshidratată, nu cred că am mai pierdut atâta apă în viaţa mea ! Si ca în orice moment dificil al vieţii mele, după duşul de rigoare, mi-am găsit alinare în cartea cu reţetele de supă. De data asta am ales ceva uşurel de vară...

Supă franţuzească de pui

1  ligură ulei de măsline

1 ceapă tăiată mare

3 căţei de usturoi tăiaţi felii subţiri

1 ardei roşu mic tăiat cubuleţe

1 ardei verde mic tăiat cubuleţe

2 dovlecei mijlocii tăiaţi felii

1 linguriţă rasă măghiran uscat

300 ml roşii pasate (de la conservă)

200 gr.tagliatelle fierte, clătite şi scurse

500 gr.piept de pui fiert tăiat cubuleţe (se păstrează supa în care a fiert puiul)

Sare, piper măcinat

Se încinge ulei în cratiţă şi se călesc ceapa şi usturoiul.

Se adaugă ardeii şi se prăjesc 5 minute.

Se adaugă dovleceii şi măghiranul şi se prăjesc, amestecând, până se înmoaie.

Se toarnă roşiile passate şi supa de la pui, se aduce la fierbere.

Se adaugă tagliatelle şi puiul şi se fierb 5-8 minute la foc mic.

Se drege gustul cu sare şi piper şi se serveşte cu....grisine !!!

Ola, la, laaa! Ce perversi sunt frantujii astia...auzi, cu grisine!

Poftă bună !